În urmă cu ceva vreme, prof. Adrian Neculau a împlinit un număr de ani. Nu numărul anilor face valoarea omului, ci lucrările sale, dar trecerea anilor poate deveni pretext de reflecţie asupra operei şi omului.

    Profesorul Adrian Neculau a devenit, fără îndoială, o figură de marcă a istoriei psihologiei româneşti. El face parte din generaţia care a muncit tenace şi cu devotament pentru cauza psihologiei atunci când regimul socialist a încercat să o marginalizeze şi să o suprime. Aceeaşi generaţie care are meritul uriaş de a fi reconstituit din mai-nimic facultăţile de psihologie din universităţile noastre, după 1990. Catedra de psihologie de la Universitatea Â?Al.I.CuzaÂ? din Iaşi, poartă pecetea înţelepciunii, competenţei şi strădaniilor domniei sale. Adrian Neculau a pornit în 1990 aproape singur şi a construit o catedră care a devenit un reper în ţară şi dincolo de hotarele ei, pentru studiul problemelor legale de reprezentări sociale, spaţiul universitar şi sărăcie.

    Este de reţinut nota umanistă a cercetărilor şi scrierilor sale. O mărturie a acestei caracteristici o constituie titluri de lucrări ca Â? A trăi printre oameniÂ? (1979) Â? Â?A fi elevÂ? (1983), apoi volumul colectiv Â?Minoritari marginali excluşiÂ? (1996) coordonat de Adrian Neculau. Pornind de la această opţiune se dezvăluie în filigran un anume parfum liric, propriu şcolii ieşene de psihologie, dedicată problematicii umane prin excelenţă.

    Aplecarea asupra faptului cotidian cu intenţia de a da evenimentului obişnuit transparenţă, graţie conceptelor psihologiei. Se ştie că observaţia comportă un demers ascendent Â? de la percepţie spre prototip sau concept şi unul descendent de la utilizare a acestora pentru a da transparenţă faptului concret ca atare. Legat de aceste tendinţe apare atracţia profesorului Neculau pentru eseul bine documentat sugerat de contactele directe şi scrierile academicianului Vasile Pavelcu care a făcut şi el obiect al preţuirii noastre deosebite. Lucrările d-lui Neculau nu abundă în cifre, grafice, teste, statistici, etc. de care atâtea cercetări actuale fac abuz. Desigur nu e suficient să conchizi că diferenţele dintre repere numerice sunt semnificativ statistic la un anumit prag pentru a face o cercetare relevantă. Profesorul Neculau pledează pentru o dublă lectură a datelor: una numerică şi alta psihologică. Lectura psihologică interpretativă conduce pe cercetător la factori explicativi, la ipoteze alternative care depăşesc simplele expresii numerice. Domnul Neculau a fost întotdeauna gata să iniţieze şi să coordoneze volume colective care erau opera catedrei şi a colaboratorilor săi, stimulând la cercetare pe colegi şi tineri absolvenţi. De numele dânsului se leagă iniţiativa de implementare în ţara noastră a unor zone de cercetare cum este, de exemplu, tema reprezentărilor sociale.

    Oricare din noi care s-a aflat în contact personal cu Adrian Neculau s-au văzut prinşi într-o comunicare generoasă de la suflet la suflet. Multe din lucrările sale aveau o tentă mai largă decât comunitatea de specialişti ai domeniului, o adresă mai largă decât pot oferi experimente miniaturale de laborator.

    Profesorul Neculau a construit o catedră şi i-a creat un avantaj competitiv incontestabil: analiza reprezentărilor sociale, a fenomenelor psiho-sociale în general. A format generaţii de psihologi, învăţându-i că metoda e importantă dar nu e scop în sine, că înţelegerea psihologică e mai importantă decât simpla colecţie de date. Adrian Neculau ne-a impresionat mereu prin competenţa, modestia şi bunătatea sufletului său. De aceea va avea mereu tot respectul şi preţuirea noastră deosebită.