Modelele conexioniste sau PDP [parallel distributed processing - procesări paralele distribuite] "prind" din ce în ce mai mult. Aproape în fiecare zi au loc conferinţe sau apar cărţi noi, iar publicaţiile de popularizare a ştiinţei salută acest nou val teoretic, considerându-l un eveniment crucial în înţelegerea psihicului (un exemplu tipic îl constituie articolul din Science 86, numărul din mai, intitulat Â?How we think: A new theoryÂ?). Există, de asemenea, inevitabil, descrieri ale emergenţei conexionismului ca o Â?schimbare de paradigmăÂ? în sens kuhnian. (Vezi Schneider 1987, pentru un exemplu de acest gen şi pentru dovezi suplimentare ale tendinţei de vedea conexionismul drept Â?noul valÂ? al ştiinţei cognitive).

    Fan club-ul include cele mai neaşteptate categorii de oameni. Conexionismul oferă consolare acelor filosofi care consideră că faptul de a se baza pe noţiunile intenţionale sau semantice pseudoştiinţifice ale psihologiei simţului comun (precum scopuri sau credinţe) îi induce pe psihologi în eroarea demersului computaţional (de ex., P.M. Churchland, 1981; P.S. Churchland, 1986; Dennett, 1986); dar îi consolează şi pe cei din tabăra opusă, care consideră psihologia computaţională falimentară, pentru că nu îşi pune problema intenţionalităţii sau a sensului (de ex. Dreyfus & Dreyfus, in press).