Dacă ne întrebăm de ce câteodată dorim să schiţăm câteva idei în spatele unui plic, de ce artistul sau designerul adesea au nevoie de o serie de desene înainte de a fi satisfăcuţi de produsul final sau ce proprietăţi au fost stabilite în programele de calculatoare care produc idei, problema care se ridică este de ce nu putem face toate acestea înaintea Â?ochilor lăuntriciÂ?.

    De această teză se ocupă cartea dnei I.M.Verstijnen, o carte care analizează rolul desenului în externalizarea imaginilor mentale şi în formarea produsului creativ (creatului), pornind de la întrebarea: Â?ce limitări ale proceselor mentale există astfel încât, în procesul creativ, este necesară schiţarea ideilor?Â?. Cercetările de pionierat în domeniu sunt deţinute de Anderson & Helstrup (Visual discovery in mind and on paper, Memory and Cognition, 21/1993) care argumentau că impulsul decisiv pentru schiţarea ideilor constă în limitele resurselor mentale, fără să dea prea multe explicaţii asupra acestor limite. De pildă, limite ale resurselor mentale se pot întâlni atunci când memoria eşuează în a păstra încărcături informaţionale supraetajate.